Terapia discalculiei  

Discalculia reprezinta o tulburare de invatare in care performanta unei persoane prezinta intarzieri repetate in oricare domeniu al matematicii, indiferent de intelectul acesteia. Un procent destul de mare din randul elevilor (10-15 %) au nevoie de ajutor la matematica si la doar 2-3 procente dintre acestia instabilitatea poate fi inca sesizata. Dificultatile de invatare se resimt in momentul in care raportul dintre realizarile copilului si munca depusa in acest sens nu sunt direct proportionale.

Un aspect foarte important de retinut este faptul ca un copil care sufera de discalculie are nevoie de ajutor permanent.

Cauze ale discalculiei:

-structura si predispozitia genetica a creierului sau leziuni ale acestuia in copilaria timpurie.

-anomalii minore ale creierului sau disfunctii ale scoartei

-dereglarea emisferei drepte a creierului (responsabila de organizare si integrare vizualo-spatiala)

Intre dificultatile de calcul si lateralitatea instabila, incerta sau incrucisata exista o concordanta astfel ca daca piciorul dominant este in partea opusa mainii dominante sau lateralitatea piciorului este incerta, in majoritatea cazurilor, copilul va avea probleme la matematica. Regiunile cerebrale responsabile pentru calcul se dezvolta cu intarziere si se pot forma mai greu notiunile de numar si cantitate daca copilul nu foloseste piciorul drept ca fiind cel dominant.

Discalculia nu este o deficienta a unei functii a creierului sau a unei capacitati, ci este o deficienta a interactiunii sistemelor functionale cerebrale.

Simptomele discalculiei:

• Incapacitate temporara de calcul in stare de oboseala
• Asocieri generalizate de tipul : 8:2=10
• Rigiditate in enumerare: 5,7,9,10,11
• Desincronizare: 478 487
• Asocierea operatiilor inverse : 7+12=5
• Pseudoamnezia grafomotrica : enumerarea unor numere invatate este afectata de oboseala
• Pseudoamnezia verbala : incapacitatea de a reda exercitiile de matematica sau uitare.

Cauze ale problemelor neuropsihice legate de calcul:

1. Problema observarii vizualo-spatiale
2. Oboseala
3. Deficitul de atentie
4. Imaturitatea integrarii cerebrale

Tipuri de discalculie:

1. Grafica

• Greseli de forma, marime, asezare, distantiere a umerelor
• Omiteri, schimbari, confundari de numere ( 9-5, x – +)
• Scriere inversa 48, 84
• Substituirea numerelor in loc de 5006 , 506 sau 56
• Dificultate in a intelege problema.

2. Discalculia privind cantitatea

O astfel de persoana are nevoie de experienta practica pentru a estima cantitati deoarece nu are siguranta in ceea ce priveste cunoasterea numerelor si cantitatilor.

3. Discalculia matematica se refera la faptul ca persoana in cauza nu poate intelege limbajul matematic.
4. Dyscalculia privind citirea simbolurilor matematice

• Citirea inversa: 75, 57     269, 962
• X5=20 De cate ori 5 este egal cu 20?
• 9>6 9 este mai mare decat 6 sau 6 este mai mare decat 9?
• Regres in stare de oboseala cronica : in loc de 3,5,7,9 citeste 3,5,6,7,9
• Desincroizare: 243- 234
• Omiterea sau repetarea cifrelor

5. Discalculia legata de memorie:

• Memoria numerelor
• Tabla inmultirii si impartirii

6. Discalculia legata de gandire care se refera la dificultatea de a generaliza si a capacitatii de comparare si analiza.

Diagnosticarea discalculiei

Se efectueaza trei tipuri de examinare:

1. Controlul medical pentru a se depista eventualele simptome neurologice.
2. Examinarea psihologica pentru a determina nivelul de inteligenta si starea proceselor perceptive
3. Examenul logopedic care consta in prima faza in discutia cu mama copilului pentru a se depista eventualele boli din timpul nasterii, problemele aparute in cadrul gradinitei/scolii, cum s-a descurcat acesta la activitatile matematice, daca a copiat sau a scris individual cifre, daca a mai avut cineva din familie dificultati de invatare. A doua parte a examenului logopedic se refera la nivelul concret de invatare a elevului in domeniul matematic si la problemele cu care acesta se confrunta.

Exercitii pentru preveirea discalculiei

Terapia discaculiei se face prin activitati care imbina dezvoltarea perceptiei, atentiei, memoriei si a gandirii.

1. Jocuri cu materiale naturale si lut (costientizarea cifrelor cu ajutorul lutului, dezvoltarea simtului tactil si a cunostiintelor generale.
2. Jocuri cu vocea si pipaitul (dezvoltarea capacitatii de analiza si sinteza, a simtului tactil, auditiv si a atentiei)
3. Jocuri care implica partile corpului (dezvoltarea atentiei, vorbirii )
4. Jocuri cu miscari ( dezvoltarea mimico-gesticulatiei, atentiei, memoriei, abilitatii de a imita, capacitatii de a ordona in serie si a puterii de concentrare)
5. Jocuri de atigere (recunoasterea cifrelor, dezvoltarea rapiditatii , a capacitatii de analiza si sinteza, a memoriei, a motricitatii)
6. Jocuri cu numere (dezvoltarea notiunilor de marime si forma, evidentierea anumitor proprietati)
7. Jocuri mortice si cu notiuni (dezvoltarea miscarilor ample, a atentiei, a urmaririi unei directii, identitatii si recunoasterea proprietatilor importante)
8. Jocuri de gandire ( dezvoltarea gandirii si a memoriei, capacitatilor matematice)
9. Jocuri de memorie ( dezvoltarea memoriei de scurta durata, rapiditatii si puterii de concentrare)