Jocul este o parte esentiala a vietii fiecarui copil si este vital pentru a se bucura de copilarie, avand un rol important si in dezvoltarea sociala, emotionala, intelectuala si fizica.
Atunci cand copiii sunt pusi sa faca o lista a celor mai importante lucruri din viata lor, in partea de sus a listei vom gasi in cele mai multe cazuri pus jocul si prietenii lor.
Z.P.Dianes ne prezinta trei categorii de jocuri- ca forma de invatare, dupa cum urmeaza:
1) Forma de joc- invatare explorator- manipulativ:
- explorarea prin manipularea de obiecte determina relatia obiectuala, incepand de la formele incipiente, pana la cele consacrate de cunoastere;
- organizarea stimulilor inregistreaza urmatoarele faze:
- Receptia- recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor;
- Diferentierea obiectelor dupa unele insusiri;
- Identificarea dupa criteriul de identitate a obiectelor si a actiunilor de manipulare a acestora.
2) Jocul reprezentativ este structurat in trei etape:
- Apare imediat ce obiectele de joc ale copiilor- tin locul a ceea ce nu sunt; determinand o realitate concreta;
- Se formeaza la copil un spatiu mintal- ce poate contine si imagini reprezentate dupa tipul de organizational;
- Se impune existent unui mecanism de comutare la realitatea mintala, avand drept rezultat: invatarea.
- La deficientul mintal, in mecanismul invatarii, se impune necesitatea unui sistem de antrenament specific pentru formarea si dezvoltarea simbolurilor.
3) Forma de joc invatarea cu reguli: este structurata in doua categorii de reguli
- Primele forme ale categoriei “reguli”- sunt constituite de legile:
- asemanare;
- deosebire;
- asimilare;
- succesiune;
- asezare in spatiu.
- copiii cu organizarea mintala normala, care se joaca cu obiectele “descopera” aceste legitati interne ce corespund unor notiuni integratoare.
- A doua categorie de reguli- implica modul de utilizare, de structurare a realitatii, care constituie integrarea valorii conferita social actiunilor comportamentale.
Avand in vedere cele trei forme de joc-invatare, pe care le-am prezentat, se cuvine sa concluzionam urmatoarele:
- In viziunea contemporana, jocul-invatare este distinct de jocul didactic(termen utilizat in literatura pedagogica); acesta din urma limitand actiunea ludica la:
- consolidarea,
- precizare,
- verificarea cunostintelor predate;
Exista o serie de organizatii speciale ,ce pun accent pe faptul ca jocul este o actiune de organizare a cunoasterii.
Pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mintal, jocul poseda atat o functie predictiva si propulsatoare, cat si una de joc-terapie; acest lucru implica urmatoarele aspect:
- jocul devine atat invatare,cat si terapie recuperatorie;
- jocul este o forma de psihoterapie, ce se realizeaza prin metode si procedee educationale, in scopul recuperarii deficientului mintal in limita posibilitatilor;
- schemele exercitate in joc se bazeaza pe structurile si functiile personalitatii, in functie de gradul de organizare al acesteia, dupa cum urmeaza:
- Organizarea eului actional- jocul functional;
- Organizarea categoriilor logice si structurile personalitatii;
- Actiunea ludica si organizarea mintala;
- Actiunea ludica si organizarea structurilor rationale ale personalitatii;
Organizarea personalitatii deficientului mintal, implica stabilirea unor indicatori, ce se considera drept factori de organizare a comportamentului ludic.
Chateau(1975) preciza ca:” prin intermediul jocului copilul dobandeste mai intai acea autonomie , acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le va manifesta in activitatea lui de adult”.
Pe “schemele”exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat si functiile personalitatii.