Principii generale în abordarea copilului cu ADHD.

Deficitul de atenție și hiperactivitate este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin impulsivitate, deficit atențional și hiperactivitate.

Studiile au demonstrat că intervenția recuperatorie, cu scopul adaptării copilului la viața socială, constă în medicatie și terapie cognitiv-comportamentală.

Terapia se adresează direct copilului, dar implică și familia și grupul din care face parte copilul – colegi, educatoare.

In atenția părintilor ar trebui să fie monitorizarea programului zilnic al copilului cu scopul identificării situațiilor în care apar probleme comportamentale și a înțelegerii factorilor care intervin în aceste situații.

Este necesară o bună înțelegere de către părinți a acestor situații, dar și o consecvență în aplicarea imediată a recompenselor sau a limitărilor, in cazul comportamentelor nedorite.

Unul dintre primele lucruri pe care părintele trebuie să îl aibă în vedere este să comunică clar regulile și să nu dea mai multe comenzi simultan.

Atât întăririle pozitive, în cazul în care copilul se implică într-o activitate dezirabilă, sau feedback-ul negativ, când comportamentul nu este dorit, este bine sa fie date imediat, pentru a fi mai eficiente!

Un copil cu hiperactivitate are nevoie de încurajari și recompense mai mari decât ceilalti copii pentru a se implica într-o activitate sau pentru a respecta regulile, însa acestea nu trebuie sa fie folosite excesiv, pentru ca pot deveni iritante pentru copil si efectul va fi invers decat cel dorit.

In general, este de dorit să se folosească recompense intrinseci, cum ar fi bucuria de a-si mulțumi părintele, încantarea de a reuși să realizeze o activitate sau un lucru, dar s-a constatat că acest tip de motivare influențează mai puțin copiii cu hiperactivitate, care reactionează mai bine la recompense mari și de cele mai multe ori materiale.

Copiii fără ADHD greșesc mai rar și atunci pedepsele pot avea altă eficiență.

Dacă pedepsim pentru fiecare greseală copiii cu ADHD, atunci pedeapsa apare excesivă, nu este eficientă și poate duce la resentimente și răzvrătiri ale copilului.

Pentru a preîntâmpina aceste comportamente, părintele sau educatorul ia în considerare un principiu pedagogic dar și terapeutic, acela al întăririi pozitive.

Asta înseamnă că în primul rând recompensăm comportamentele dorite atunci când apar.

Iar în cazul copiilor cu ADHD  este indicat să dozăm o pedeapsă la două-trei recompense.

Copilul cu deficit de atenție si hiperactiv este mai receptiv la consecințe și recompense, la feedback-uri prompte și nu la teoretizari, așa că adultul nu trebbuie să vorbească prea mult, pentru a nu inrăutăți situația.

Adultul ar trebui să își cunoască bine copilul și să știe cum reacționează acesa într-o anumită situație, aceasta ajutându-l să anticipeze și să pregătească o rezolvare pentru posibila reacție.

Acum, și pentru părinții cu astfel de copii este foarte dificil să gestioneze permanent situațiile la care sunt solicitați.

Ei sunt aceia de la care se așteaptă să reacționeze cu calm, cu înțelepciune, rațional, fără să lase ca problemele copilului să le creeze alte probleme, să se supere, fără să se rușineze sau să se enerveze.

În cazul în care se întâmplă ca nu de fiecare dată părintele să reușească să păstreze întotdeauna acest tip de comportament, aceasta nu înseamnă că nu este un părinte bun.

Ajută practicarea acceptării, a iertării față de propria persoană, față de copil, față de persoanele din exterior.

Această modalitate de abordare a problemelor contribuie la detașarea de emoțiile negative, la dobândirea unei detașări benefice pentru a putea vedea mai clar problema și noi modalități de intervenție.