Sigmatismul sibilantelor.
Dezvoltarea motricitatii aparatului de articulare s-f:
- Pentru corectarea lui s sunt necesare, in plus fata de exercitiile indicate pentru limba, urmatoarele:
- Ridicarea partii dorsale a limbii catre palat, cu maxilarele inchise apoi cu maxilarele deschise; la inceput logopedul arata in oglinda miscarea de ridicare a partii dorsale a limbii cu maxilarele deschise, apoi cu ele inchise. In aceasta ultima situatie logopedul arata in oglinda miscarea ce se produce in maxilarul inferior, cere logopatului sa pipaie gatul logopedului, cand partea dorsala a limbii se ridiva si se coboara.
- Daca miscarea de ridicare a limbii nu reuseste, se aseaza pe partea dorsala a limbii o bomboana lipicioasa pentru a fi supta prin apropierea dosului limbii de palat.
- Pentru aceeasi greutate de ridicare a partii dorsale a limbii se mai poate actiona mecanic prin impingerea limbii in sus cu degetul mare asezat in exterior sub planseul gurii, aratatorul logopedului fiind asezat pe osul barbiei.
- Lipirea limbii lopate de toata suprafata palatului si desprinderea ei cu forta, desprinderea fiind insotita de plescaituri, cu maxilarele inchise, apoi cu ele deschise.
- Limba lopata se ridica in sus si se lasa in jos, catre dintii superiori. Si inferiori, cu gura inchisa.
- Acelasi exercitiu cu limba sageata.
Exercitii speciale:
- Daca logopatul realizeaza usor cupa limbii, sunetul care se formeaza prin trecerea aerului este asemanator lui s si dislalicul poate simti pe mana aerul cald ce se elimina la articularea sunetului.
- Se fac diferentieri tactile intre s si s (s aerul este rece).
- Se emit succesiv, la inceput foarte prelungit, intr-o singura exoiratie ssss, limba schimbandu-si pozitia de articulare.
- Sunetul s mai poate fi format pornindu-se de la s, prin ridicarea varfului limbii in sus, prin palat.
Se exerseaza sunetul corect cu voce normala, soptita si strigata la distante diferite de ureche.