The mobile design is not yet defined. Check the desktop version!
Recuperare – Integrare.
Sindromul Down este o boala genetica cromozomiala ,consta in prezenta a 47 de cromozomi in loc de 46,fiind cea mai frecventa anomalie genetica.
Sindromul Down este diagnosticat la scurt timp de la nastere,deoarece caracteristicile fizice sunt usor de identificat.:corpul este scurt si indesat,mainile si picioarele groase,capul scurt si lat cu urechi mici,fata turtita ,limba relativ mare,ochii se orienteaza in sus si spre exterior au o cuta de piele dispusa vertical intre cele doaua pleoape(mongoloizi). Cei afectati de sindromul Down au inaltimea medie sub cea normala si prezinta tendinta de ingrasare,analiza cromozomiala fiind cea care confirma diagnosticul. Desi Sindromul Down este permanent,majoritatea pacientilor pot duce o viata normala,activa.Beneficiind de ingrijire adecvata si de ajutor copii cu sindromul Down pot avea crestere si dezvoltare spectoaculasa si pot devein adulti fericiti si sanatosi.
Exista mai multe trasaturi caracetristice Sindromului Down,acestea pot varia ca numar si severitate de la copil la copil.Multe dintre aceste caracteristici pot aparea si la copii care nu au sindromul Down.
Simptomele pot include:
-dificultati de mers
-modificarea controlului sfincterian
-durere la nivelul gatului
-senzatia de slabiciune la nivelul mainilor si picioarelor.
Parintii copiilor cu Sindromul Down au un rol important in a-si ajuta copilul sa-si atinga potentialul mazim.O parte din parinti prefera adoptia insa cea mai mare parte a parintilor isi cresc copilul.Ca si parinte a unui copil cu Sindromul Down implica o multime de frustrari si provocari,frecvente schimbari ale starii sufletesti,se recomanda sa aiba grija de ei insisi si sa aibe puterea sa lupte impreuna cu copii lor pana la atingerea performantelor maxime.
Dezvoltarea si achizitia abilitatilor
Parintii trebuie sa-si incurajeze copii pe masura ce acestia invata sa mearga ,precum intoarcerea de pe o parte pe alta,statul in sezut,statul in picioare si vorbitul.Este posibil ca aceste abilitati sa fie atinse intr-un timp mai indelungat decat in cazul altor copii dar deprinderea lor poate fii la fel de semnificativa si surprinzatoare. Este recomandat integrarea copilului(in jurul varstei de 3 ani)intr-un program de interventie precoce.Aceste programe au personal specializat in monitorizarea si incurajarea dezvoltarii copilului,insusirea abilitatilor de baza.Dezvoltarea copilului trebuie promovata printr-o atitudine pozitiva si prin intermediul diferitelor oportunitati de invatare si socializare.Abilitatile cognitive ale copilului pot fi stimulate avand grija ca sarcinile solicitate sa nu fie prea dificile.
Dificulati scolare
Copii cu Sindromul Down pot urma cursurile unei scoli normale,sau e posibil sa fie necesar un program de studiu adaptat iar uneori chiar de scoala speciala.Paritii trebuie sa fie impicati in educatia copilului. Din punct de vederea social,adolescentii si adultii cu Sindromul Down au aceleeasi nevoi ca oricare alta persoana.Cei mai multi vor sa mearga la intalniri cu prietena/prietenul,sa se socializeze. Adolescentul potae fi ajutat sa dezvolte relatii sociale armonioase,daca este indrumat sa deprinda comportamentul si abilitatile adecvate.
Pregatirea adolescentului pentru relatii sociale armonioase.
Tanarul va fi educat sa aibe respect pentru corpul sau,va primi educatia sexuala prezentata intr-un mod realist si pe care il poate intelege.I se va vorbi deschis despre aspectele reproductive,se va discuta despre metodele de control si cele de protectie sexuala.
Tinerii cu sindromul Down pot locui independent in case sau apartamente comunitare,pot avea un loc de munca.
Trebuie acceptat faptul ca adolescentul sau adultul cu Sindromul Down are un risc crescut de a face depresie in special dupa o pierdere,cum ar fi moartea unui membru al familiei sau o suparare majora in cursul rutinei zilnice.
In cazul aparitiei semnelor de depresie se recomanda consilierea tanarului sau adultului.