STIMULAREA SI DEZVOLTAREA COPIILOR DISLEXICI

Activitatile terapeutice efectuate de psihologul scolar au un efect pozitiv numai daca scopul principal si intentiile lui cele mai importante coincide cu cele ale educatiei. Astfel, in cadrul activitatilor de stimulare si terapie, in functie de varsta, diagnostic, nivel de evolutie, psihologul contribuie la dezvoltarea personalitatii copilului. Actiunile incluse in programul de interventie se pot constitui in obiective si sarcini de terapie, dar pot devein si probe de evaluare si progress in evolutia copilului. Comportamentul social al copiilor dislexici prezinta, de multe ori, diferite particularitati: timiditate,hipersensibilitate, incapatanare, agresivitate, indisciplina, egocentrism, hiperactivitate. Aceste tulburari ale comportamentului social sunt manifestari, in diferite forme, ale dificultatilor de invatare intampinate de copiii dislexici, adica ale incapacitatii copilului de a intelege normele, regulile deja acceptate de colectiv si de societate. Cunostintele legate de relatiile sociale trebuie invatate. Desi au un intellect normal, unii copii cu probleme de invatare isi insusesc cu greu aceste cunostinte sociale. Acesti copii pot anticipa cu greu consecintele sociale ale faptelor lor, cee ace duce de ex la un comportament neretinut, sau chiar prietenos, cu necunoscutii. In situatii de criza, copiii dislexici prezinta deseori o exacerbare a eului sau neaga de dinainte ca ei ar fi responsabili de ceva si, din aceasta cauza, manifestarea lor cea mai frecventa este agresivitatea. Din cauza atitudinii nesigure, acestia nu au incredere in sine, intampina dificultati in relatiile lor sociale, interpersonale si adopta o pozitie defensive. Aceasta situatie le intareste atitudinea egoista, negative, opozitionista. Cauzele acestor manifestari opozitioniste duc la o relationare inadecvata, in care nu exista o apropiere intre parinti si copil, intre professor si elevi. Trebuie sa mentionam importanta deosebita a colaborarii tuturor factorilor educationali (invatatori, profesori, diriginti, psihologi si logopezi) si rolul familiei in cazul copiilor cu manifestari hyperactive si opozitioniste. Subliniem necesitatea colaborarii si implicarii parintilor in aceasta interventie. De multe ori, parintii au tendinta sa creada ca daca terapeutul va face terapie cu copilul, problema este ca si rezolvata. Terapeutul, impreuna cu parintii, trebuie sa identifice problemele mari si cele dificile si sa gaseasca masurile psihologice si pedagogice necesare, prin care pot fi diminuate sau rezolvate aceste probleme. Sunt situatii cand tocmai parintii copiilor cu probleme reactioneaza in mod diferit, regulile formulate in familie fiind fie foarte stricte, fie mult prea lejere. Formarea personalitatii copilului se realizeaza prin relatiile interpersonale, incepand cu intrarea lui intr-un nou colectiv, cum ar fi clasa de elevi, si cu implicarea in evenimentele petrecute acolo. Aceasta formare sau dezvoltare a personalitatii poate sa implice si aparitia anumitor conflicte in personalitatea copilului, in relatia sa cu mediul, care vor distorsiona sau chiar frana dezvoltarea sa.

Particularitatile comportamentului scolar deriva din dificultatile de invatare specifice copiilor dislexici.De multe ori, copiii dislexici care intampina greutati in invatare sufera din cauza esecului. Mediul in carecopilul traieste joaca un rol important in rezolvarea greutatilor intampinate. Desi parintii au un rol important in aceasta privinta, totusi, sfera lor de influenta nu acopera toate problemele copilului.

Profesorii, colegii lui de clasa au un rol mai important decat cel al parintilor in probleme cum ar fi constientizarea dificultatilor pe care le are copilul, a modului cum se vede acesta pe el insusi.

Tulburarile de atentie sunt o alta caracteristica a comportamentului scolar al copiilor dislexici. Atentia lor este foarte labila, fiind incapabili sa se concentreze singuri la lectii. Capacitatea lor de concentrare este foarte redusa. Copiii dislexici au probleme si in ceea ce priveste autoevaluarea propriilor capacitati. Ei isi supraevalueaza sau subaprecieaza propriile capacitate. Pentru ca atribuie propriile insuccese altora, nu sunt capabili sa ia o decizie, iar perceperea situatiilor depinde de dispozitia lor de moment. Trebuie sa mentionam faptul ca copiii dislexici au si foarte multe caracteristici comportamentale positive, cum sunt: empatia, bunavointa, intrajutorarea, fantezia creative, la care putem sa apelam in activitatile educative si terapeutice.

Evaluarea capacitatilor partiale se poate reda graphic printr-o diagrama de tip arbore care constituie profilul dezvoltarii copilului. Lungimea crengilor arata nivelul dezvoltarii diferitelor capacitati si ne ofera o imagine clara pe baza careia se vor putea prezice tulburarile de invatare si directiile dezvoltarii in viitor.

Urmarirea si consemnarea procesului de evolutie a copilului sunt foarte importante. Acestea ar trebui sa inceapa inca din gradinita si sa continue pana la intrarea in varsta scolara. Fisele de evaluare in care se consemneaza evolutia ne ajuta la predictia dezvoltarii copilului in legatura cu integrarea in activitatea scolara si reprezinta un punct de plecare in organizarea sarcinilor dezvoltarii in viitor.

Orice indiciu care ne arata o intarziere in dezvoltare ne permite dezvoltarea domeniilor respective pe baza unui program preventiv individualizat.