Terapie logopedica.

Limbajul este cel mai important mijloc de relationare intre indivizi,cu ajutorul lui omul stabileste relatii,comunica dorinte,sentimente.

Un copil cu dislalie ,care nu a beneficiat de terapie logopedica poate prezenta complexe de inferioritate,teama de a vorbii in public este atat de mare incat nu poate comunica,nu se poate definii ca individ.

Intre tulburarile de limbaj si rezultatele slabe la invatatura exista o mare legatura.

Copilul cu tulburare de vorbire poate prezenta un tablou complex de tulburari secundare:timiditate,neincredere in sine,izolare de colectiv,negativism,iritabilitate majora.

Studiu de caz

Numele si prenumele: S.D

Data si locul nasterii: 11.05.2006,Bucuresti

Diagnosticul logopedic: Dislalie polimorfa

Sunete afectate: C,G,F,V,R

Aparatul fonoarticulator este normal dezvoltat

Nivelul de dezvoltare al limbajului este corespunzator cu varsta cronologica a copilului

(evaluat prin Testul pentru stabilirea varstei psihologice a limbajului)

Prezinta lacune in exprimare iar limbajul comporta distorsiuni atat in exprimare cat si in stabilirea corectitudinii gramaticale.

Ritmul vorbirii: precipitat

Obiectivele pentru urmatoarele 3 luni:

Obiectivul general:corectarea si dezvoltarea comunicarii orale in vederea exprimarii clare

Obiectivele specifice:

-obtinerea sunetelor deficitare(c,g,) si exersarea lor

-consolidarea sunetelor obtinute

-diferentierea sunetelor

-automatizarea sunetelor obtinute

Desfasurarea sedintelor.

Dupa un interviu cu parintii pentru a putea stabilii gradul de implicare al acestora,numarului de sedinte saptamanare, si dupa testarea copilului se trece la punerea in practica a planului de recuperere pentru intervalul urmator.

Obţinerea sunetelor deficitare C, G şi exersarea lor;

– i se arata copilului pozitia corecta a limbii si a aparatului fonoarticulator si se fac mai
multe exercitii pentru a ne asigura ca acesta a inteles, la nevoie se fac exercitii in oglinda;
– emiterea sunetelor prin demonstraţie şi imitaţie, apoi emiterea concomitentă si daca e posibil emiterea independentă.
– metodele folosite pentru inceput sunt :demonstraţia, observaţia, exerciţiul si conversaţia dirijata.

– recapitularea poziţionării organelor fonoarticulatorii pentru sunetele deficitare

– i se cere copilului să întreţină o conversaţie, în care să se respecte pronunţia corectă în exprimare pe o tema de interes pentru el :”ce animale iti plac?”.
– să pronunţe corect grupurile de silabe directe şi inverse (ex. cu, ucu, uc, ec, ic, oc,etc);
– pronunţarea cuvintelor care conţin fonemele în diferite poziţii.

-emiterea sunetelor prin demonstraţie şi imitaţie, apoi emiterea concomitentă si emiterea independenta
-discutii plecand de la imagini distractive cu diverse actiuni, se cere copilului sa formuleze propozitii simple in care sa respecte pronuntia corecta (pentru fiecare sedinta se vor folosi imagini diferite si subiecte diferite de discutie)
– recitarea unor poezii care contin cuvinte cu sunetele invatate.
– invatarea unor cantece, alese cu grija pentru a stimula atentia copilului in pronuntarea sunetelor invatate.

Cling,cling,cling,

Cling, cling, cling,

Clinchetele se preling

Sus pe nori, jos pe vant

Si pe toate cate sunt

Cling,cling,cling,

Cling, cling, cling,

Se-ntetesc si se unesc

Intr-un cant sarbatoresc.