TIMIDITATEA . O PROBLEMA PENTRU COPILUL NOSTRU. Cand incercam sa cultivam increderea in copiii nostri, sa cautam sa privim mai intai in interiorul nostru raspunsul la intrebarea daca avem suficienta incredere in noi insine si daca actionam in conformitate cu acest principiu, pentru ca modelul de comportament al parintilor este asimilat in mod inconstient de catre copii. Daca semanati in copii vinovatia pentru greseli veti culege neincrederea, daca semanati neincrederea veti culege lasitatea.Daca semanati increderea in ei insisi veti culege curajul de a fi tot ceea ce pot sa fie. Iar pe langa acestea, daca semanati dragostea veti culege iubirea, care este mai presus de toate.
Parintii sunt intr-o mare masura responsabili de ceea ce devin copii,pentru ca pe langa mostenirea genetica si diferitele influente ale mediului,conteaza foarte mult familia cu experientele sale de viata,obiceiurile si nu in ultimul rand educatia pe care o primeste fiecare copil.
Copilul poate pur si simplu sa fie invatat sa aibe :
-curajul sa invete din greseli
-curajul sa exploreze ca sa invete lucruri noi
-curajul de a se ridica deasupra acestora pentru a progresa.
Pentru a avea toate acestea trebuie sa le dati incredere in ei.
Atunci cand vrei ca un copil sa aiba incredere in el, da-i tu mai intai girul de incredere spunandu-i dinainte de a incepe ceva, ca ai incredere in el ca poate face acel lucru.
Poti cauta ocazii pentru a-i da responsabilitati, prin care ii poate ajuta pe alti copii din scoala sau chiar din comunitate, care au nevoie de ajutor sau indrumare.
Vor deveni astfel mai increzatoari in fortele proprii si altruisti.
Da-i sarcini potrivite pentru varsta lui.
Stimularea se poate face atunci cand ii dai spre rezolvare sarcini care sunt in perfect acord cu perioada lui de dezvoltare. De exemplu il poti ruga sa spele vasele si sa puna masa pentru ca acest lucru ii poate face placere, sau il poti ruga sa faca singur mici cumparaturi la care sa gestioneaze banii(poti gasi o stategie astfel sa cumpere iar tu in spatele lui sa il urmaresti cu privirea), etc.
Astfel de sarcini date la varsta potrivita ii vor trezi sentimentul ca este capabil.
Insa sarcina incredintata trebuie sa fie nici prea simpla nici prea dificila pentru varsta lui, sa o poata indeplini singur, fara stres si dificultate pentru ca sa il determine sa-si puna in functiune talentul, creativitatea si cunostintele avute, astfel incat sa poata duce sarcina la bun sfarsit.
Aceasta metoda aplicata consecvent poate trezi pe langa increderea de sine, si curiozitatea de a invata si realiza lucruri noi, care ulterior va duce la dorinta de perfectionare continua.
Obisnuiti-l pe el sa ia parte la decizii.
In situatiile in care puteti, implicati-l si pe el in luarea decizilor.
Nu hotarati totul in locul lui, considerand ca numai adultii stiu cel mai bine ce e de facut.
Cand greseste nu il criticati !
Copiii trebuie lasati sa experimenteze singuri viata, desigur intr-un mediu controlat, astfel incat sa poata invata din propriile greseli. Cand greseste nu il criticati, explicati-i doar ce a gresit.
Trebuie sa stie ca a gresi este ceva normal, si nu este o catastrofa.
Este nevoie sa experimenteze si esecul pentru a invata cum sa il depaseasca.
Ghidati-i comportamentul.
Structurarea personalitatii se face si prin ghidarea comportamentului, numai ca acest lucru trebuie sa se faca cu cea mai mare intelepciune. Ca sa-si poata dezvolta increderea, are nevoie sa fie lasat liber sa actioneze, dar fara a avea teama ca va fi mustrat pentru fiecare miscare gresita, de aceea este bine sa stie ce se asteapta de la el.
Cand ii comunicati ce comportament asteptati de la el, nu ii dati ordine, transmiteti-i mesajul pe un ton placut, dar ferm. Stabiliti limite in ceea ce priveste comportamentul, dar rezonabile.
Este bine sa fie supravegheat, dar nu intr-un mod excesiv ca sa se simta inhibat.
El trebuie sa se simta in acelasi timp liber, dar si in siguranta.
Evitati sa il criticati.
Nu trebuie sa simta niciodata ca este ca persoana criticat, ci comportamentul sau. Modul de a se comporta trebuie dezaprobat si nu persoana sa. Indiferent de ce a facut, el trebuie sa simta ca este iubit in continuare si tratat la fel.
Sansele de a-si schimba un comportament nedorit sunt mult mai mari atunci cand nu ranim prin cuvinte si prin actiunile noastre aspre
Lauda, incurajare.
Noi toti, indiferent de varsta, avem nevoie pe parcursul vietii de recunoastere si incurajare. Mai mult, copiii la care personalitatea este in formare au nevoie de aprecieri ca sa isi creasca stima de sine.
Recompensarea printr-o lauda din partea ta are valoare de incurajare.
O lauda trebuie sa exprime aprecierea eforturilor depuse de ei, de aceea trebuie sa laudam orice progres pe care il face, chiar daca inca nu a ajuns la o realizare finala. Marile victorii se obtin pas cu pas, iar de-a lungul drumului spre victorie el trebuie sustinut.
Daca ii veti acorda recunoasterea dumneavoastra ei vor invata sa isi fixeze scopurile..
Fiti consecventi in ceea ce faceti.
Modelele de viata din familie si in primul rand parintii, sunt cele mai importante modele pentru copil.
Fetitele au stat intotdeauna mai slab la capitolul incredere in propriile forte sau stima de sine in comparatie cu sexul opus. Ele sunt sociabile, comunicative, mereu bune la scoala, insa undeva intre varsta prescolara si varsta scolara ele sunt acaparate de un mix de presiune sociala, asteptari prea mari si teama de esec care le fac nesigure pe propriile forte.
Fiti specifici in complimentele la adresa ei!
A fi destept, bun, dragut, politicos sunt calitati esetiale, dar impersonale pe care multi copii le au sau ar trebui sa le aiba. Trebuie sa fiti concreti ! De exemplu, daca a retinut cu brio cateva versuri, nu ii spune ca are mama o fata desteapta, spune-i ca are o memorie foarte, foarte buna.
Invatati-o sa fie categorica, concisa!
Explicai fetita ca atunci cand isi exprima nevoile si dorintele adultilor si altor copii sa fie cat mai clara si categorica, fara sa se balbaie. In acest fel va da dovada de mai multa siguranta. Este important sa fie cat mai sigura pe ea. Daca un copil ii spune ceva urat explica-i ca trebuie sa fie pregatita sa ii zica „Nu imi place cum vorbesti cu mine”, pe un ton cat mai categoric!
Nu exagera cu complimentele!
Numai pentru ca a recitat o poezie nu o face o actrita desavarsita, cum nici daca stie un cantecel nu inseamna ca are un talent nativ la muzica.
Nu exagera in complimente spunandu-i lucruri mari.
Bucura-te de imbunatatirile care apar pe parcurs, fara a generaliza reusita.
De exemplu, daca a reusit sa invete un cantecel mai lung decat cel de data trecuta spune-i ca a progresat foarte mult si ca memoria si vocea ei se imbunatatesc pe zi ce trece.
Incurajeaz-o sa faca sport, ba chiar sa se inscrie la unul de performanta daca o atrage!
Sportul este o activitate care trebuie incurajata la fetite.
Imbunatateste stima de sine, imaginea de sine si consolideaza increderea in fortele proprii sunt doar cateva calitati ale sportului in viata fetitelor.
Sa nu faci comparatii!
Parintii gresesc cand incearca sa stabileasca gradul de dezvoltare al fetitei lor comparandu-l cu alte fetite de aceeasi varsta cu ea. Mai mult, ei ajung sa ii faca reprosuri, pentru ca „nu stie engleza ca x sau nu reuseste sa faca inmultiri ca y”. Asta nu o va motiva, ci o va frustra si o va face sa se simta si mai nesigura pe ea.
Aminteste-ti ca este unica si ca se dezvolta in mod propriu!
Ajut-o sa aiba o parere buna despre propria imagine corporala!
Fetitele sunt preocupate de imaginea corporala si cad rapid in capcana tulburarilor alimentare daca sunt scapate din vedere si daca parintii nu au grija sa le inoculeze o imagine sanatoasa despre felul in care arata.
Atunci cand te intreaba daca este draguta raspunde-i mereu cu un „da” entuziast, insa nu exagera! Intotdeauna cand ii lauzi felul in care arata, fa-o asociind cu o actiune pe care o facea in acel moment.
Spune-i „ce gratioasa si frumoasa erai astazi la ora de balet” sau „iti straluceau ochii cand recitai poezia la serbare”.