Tulburarile de voce. Perturba melodicitatea, intensitatea si timbrul vocii.

Tulburarile de voce perturba melodicitatea, intensitatea si timbrul vocii.

Mutatia patologica a vocii – apare ca urmare a transformarilor de la nivelul sistemului endocrin, manifestate prin schimbarea functiei hipofizare si prin modificarea hormonilor sexuali care influenteaza structura anatomo-functionala a laringelui si modalitatile de reactionare ale sistemului nervos central.

In cazul tulburarilor endocrine , cum este acromegalia , copilul capata o voce barbateasca, iar in diferite forme de insuficienta dezvoltare a aparatului fonoarticulator (din nastere) apare mutatia vocii inainte de varsta obisnuita ( la 8-11 ani).

Opusul acestui fenomen este intarzierea in procesul de schimbare a vocii, dandu-i o nota de infantilism cu prezenta unei voci baraite, cu oscilatii de la un ton la altul si cu diferente minime intre vocea fetelor si a baietilor.

Raguseala vocala – se manifesta prin pierderea expresivitatii si a fortei vocii.

Asemenea cazuri sunt frecvente in imbolnavirile laringelui, ale cailor respiratorii (raceala, gripa) si ale ganglionilor fixati pe coardele vocale.

Raguseala are doua forme:

-Forma organica-cand vocea este ingrosata si se intrerupe in timpul vorbirii,

-Forma functionala- ce determina un caracter suierat si inabusit al vocii.

De obicei, raguseala functionala apare in starile emotionale puternice si in folosirea excesiva a vocii, ceea ce conduce la oboseala componentelor articulatorii.

Fonastenia si pseudofonastenia – este de natura functionala de cele mai multe ori.

Ceea ce poate da nastere la fonastenie este folosirea incorecta si abuziva a vocii (cantareti, profesori, oratori), ca si laringitele.

Pseudofonastenia apare cu o oarecare frecventa la unii prescolari , ca urmare a suprasolicitarii vocii, dar mai cu seama in starile emotionale puternice.

In majoritatea cazurilor, fonastenia este insotita de o serie de dereglari de ordin psihic(frustrare, nesiguranta, teama, frica), care o mentin si chiar o accentueaza.

Toate formele de fonastenie duc la scaderea intensitatii vocii, pierderea calitatilor muzicale, intreruperea si rateul vocii, tremurul si obosirea timpurie a vocii.

Disfonia. – se asociaza cu tulburari partiale ale muschilor laringelui, ale coardelor vocale si cu anomaliile produse de nodulii bucali si polipi.

In aceasta situatie, vocea este falsa ,bi-tonala, monotona, nazala, tusita, voalata, scazuta in intensitate, cu timbrul inegal etc.

Dereglarile si spasmele respiratorii, produse fie ca urmare a tonusului muscular slab, fie pe baza tracului, a emotiilor, a socului, a angoasei, pot determina instabilitatea vocii, inhibitia ei, monotonia si caracterul sters sau chiar soptit.

Afonia – este cea mai grava tulburare de voce.

Ea apare in imbolnavirile acute si cronice ale laringelui, cum sunt parezele muschilor sau proceselor inflamatorii.

Vocea, in astfel de situatii, daca nu dispare complet, se produce numai in soapta , din cauza nevibrarii coardelor vocale.

Initial, vocea se manifesta prin raguseala, scaderea in intensitate, soptirea , ca in final sa dispara complet.

Pe de alta parte, afonia poate fi determinata si de dereglari psihice puternice , prin emotii, complexe de inferioritate, care actioneaza pe un fond de hipersensibilitate sau fragilitate a sistemului nervos, afectand personalitatea si comportamentul subiectului.