The mobile design is not yet defined. Check the desktop version!
Violenţa, exploatarea şi abuzul afectează copiii din orice ţară de pe planetă. În România, peste 100.000 de copii beneficiază de măsuri preventive sau de protecţie potrivit ultimelor date, mulţi dintre aceştia fiind copii cu nevoi speciale. Sute de mii de copii din ţară – aproximativ jumătate dintre ei cu vârste sub 10 ani – au unul sau ambii părinţi plecaţi în străinătate, lăsându-i vulnerabili în faţa pericolelor de tot genul.
În timp ce efectele crizei economice continuă să afecteze România, tot mai mulţi copii se confruntă cu perspectiva unei vieţi trăite în sărăcie. Există în continuare zone în care privaţiunile sunt puternic înrădăcinate, cu predilecţie la sate şi în comunităţile rome. În aceste comunităţi, încă se mai practică în unele cazuri căsătoria timpurie. Abandonul copilului rămâne o problemă căreia trebuie să i se acorde în continuare multă atenţie.
UNICEF acordă sprijin României pentru a se asigura că toţi copiii şi tinerii, în special cei mai vulnerabili şi marginalizaţi, cresc şi se dezvoltă într-o familie sau într-un mediu familial şi că drepturile lor fundamentale sunt respectate şi îndeplinite.
La începutul anilor ’90, copiii instituţionalizaţi ai României reprezentau unul dintre cele mai importante subiecte la nivel internaţional. Numărul lor se estimau aproximativ la 100.000.
UNICEF a fost una dintre organizaţiile internaţionale ce a colaborat cu ONG-urile locale şi Uniunea Europeană, pentru a rezolva şi răspunde la această criză umanitară. În primă fază, s-a implicat în îmbunătăţirea condiţiilor din instituţii şi instruirea angajaţilor. În a doua fază, încă din 2007, a lucrat la reforma sistemului, pentru dezvoltarea unor alternative la instituţiile existente şi asistenţa maternală. S-a construit de la zero un sistem de protecţie a copilului.
În 2002, în cea de-a treia fază, guvernul a făcut ultimele ajustări la nivelul sistemului, elaborând cadrul legislativ, stabilind standarde de calitate, ghiduri metodologice şi coduri de etică.
Conform Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, trebuie să ne bazăm pe servicii sociale de bază, care reprezintă ansamblul de servicii de asistenţă socială, educaţie şi sănătate menite să asigure:
– dreptul copiilor de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor;
– dreptul copiilor de creşte alături de părinţii lor şi de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală şi socială, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale
– dreptul copiilor de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
UNICEF este recunoscut la nivel global pentru proiectele sale dedicate copiilor. În România, UNICEF a contribuit la dezvoltarea de politici pentru a asigura drepturile copiilor vulnerabili şi marginalizaţi, şi a dezvoltat mai multe programe pilot, introducând o serie de concepte novatoare care au rezultat în sporirea bunăstării copiilor români.
În România, UNICEF a colaborat deja cu reprezentanţi ai sectorului privat, dar şi cu persoane fizice, pentru a dezvolta proiecte în favoarea copiilor cu dizabilităţi, dar şi în cazul unor situaţii de urgenţă, cum ar fi inundaţiile din primăvarea anului 2006.
Sunt voluntari care au talentul unic de a ajunge la inimile oamenilor prin pasiunea şi implicarea lor.
Unii dintre ei lucrează alături de UNICEF de multă vreme, dând dovadă de un angajament deosebit faţă de copii şi de organizaţie. Majoritatea reprezintă domenii specializate ale artei, sportului şi culturii contemporane.
Ambasadorii Bunăvoinţei pentru UNICEF sunt personalităţi renumite care depun eforturi pentru a determina publicul larg şi sectorul în care activează să sprijine copiii.
„Parcă mai ieri eram şi eu copil, deşi un sfert de secol mă desparte de acea vârstă. Adeseori descopăr că trăiesc în mine încă sentimentele copilului aflat la primii paşi în viaţă, îmi amintesc perfect nevoile de atunci, frustrările sau neîmplinirile a căror cauză era exterioară mie, dar deopotrivă şi şansele pe care le-am avut spre deosebire de cei de-o seamă cu mine. Întâlnirea mea cu UNICEF s-a produs sub acest semn : cel al şanselor egale pe care visez să le aibă cei mici pentru a-şi împlini potenţialul. Dreptul de a se exprima liber, de a imagina lumi noi şi de a-şi pune în practica visele, dreptul de a învăţa sau de a avea acces la o viaţă de familie şi la un loc civilizat în societate, sunt lucruri pentru care mi-am unit forţele cu prietenii din UNICEF...”, a declarat Andreea Marin Bănică, Ambasadorul UNICEF al Bunăvoinţei pentru România.
De peste o jumătate de secol, Ambasadorii UNICEF contribuie la apărarea drepturilor şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor şi femeilor din lumea întreagă.
„De multe ori, când mă găndesc la anii copilăriei mele, îmi aduc aminte de obstacolele pe care le-am avut de trecut pentru a-mi îndeplini visul: să devin fotbalist! Erau momente de răzvrătire când mă gândeam că singura mea scăpare era să muncesc mai mult şi mai mult. Talentul nu era suficient pentru a reuşi. Aveam nevoie de un sprijin şi acesta a venit. Au fost niste momente de cumpănă pe care le-am depăşit, dar pe care nu le voi uita niciodata! In fiecare dimineaţă îmi văd copiii cum zâmbesc şi acest lucru îmi umple sufletul de fericire. Au o copilărie lipsită de griji. Au o copilărie fericită. Le repet mereu că viaţa nu e la fel pentru toţi cei de vârsta lor. Dorinţa mea este ca ei să înţeleagă că trebuie să i ajutăm mereu pe cei aflaţi în nevoie. De aceea am acceptat să susţin cauza UNICEF în România. Copiii au dreptul să viseze. Zâmbetul copiilor mei e cel mai frumos dar pe care Dumnezeu mi l-a dat!„, a declarat şi Gheorghe Hagi, Ambasador al Bunăvoinţei UNICEF.