Dezvoltarea psihomotrica la copii

Chiar daca pare doar joaca, activitatea din cadrul gradinitei este esentiala si îl pregateste pe copil pentru scoala si pentru a face fata exigentelor societatii.

Pe langa dezvoltarea capacitatii de a relationa adecvat, gradinita contribuie la dezvoltarea psihomotrica a copilului.

Psihomotricitatea reprezintă atât o aptitudine ce integreaza aspecte ale activitatii motorii si manifestari ale functiilor perceptive, cat si o functie complexa de reglare a comportamentului individual.

Dezvoltarea psihomotorie are în vedere mai multe componente a caror evolutie este intercorelata: motricitatea globala, motricitatea fina, schema corporala, lateralitatea, structuri perceptiv-motrice, structurarea spatiala, orientarea temporala.

Dezvoltarea adecvata a copilului din punct de vedere psihomotric reprezinta o conditie esentiala pentru dezvoltarea sa în ansamblu si pentru adaptarea la cerintele programelor scolare.

Premisa învatarii, în orice domeniu al cunoasterii, o constituie elaborarea structurii spatio-temporale, cunoasterea schemei corporale proprii şi a partenerului, cunoasterea pozitiilor obiectelor în spatiu, asimilarea conceptelor de directie şi distanta in raport cu propria persoana, asimilarea notiunilor temporale uzuale (acum, ieri, azi, maine).

Slaba însusire a notiunilor spatiale: sus, jos, înainte, după, stanga, dreapta etc., poate fi una din cauzele întarzierii în însusirea scris – cititului.

Una din condiţiile interne ale însusirii limbajului scris este dezvoltarea în parametrii normali a functiei vizual-motorii si capacitatii de a reproduce diferite forme, marimi şi relatii spatiale.

Structurile perceptiv motrice de forma si culoare au o importanta majora în dezvoltarea copilului.

Metodele utilizate în activitatile desfasurate de copii la gradinita necesita o continuitate în activitatile desfăsurate în familie.

Colorarea în spatiu delimitat, conturarea dupa sabloane, decuparea, modelarea plastilinei, exerseaza autocontrolul miscarilor si apasarea mainii, coordonarea celor doua maini, coordonarea ochi-mana, dezvoltă motricitatea fina, flexibilitatea si disocierea miscărilor.

Pictura si desenul liber cu creioane colorate, pensula si acuarela, pe langa faptul că dezvolta motricitatea, constituie o metoda ce ofera copilului posibilitatea de a se exprima.

Participarea la jocurile în care copilul trebuie sa actioneze în functie de partenerii de joc, să îsi cunoască si astepte randul, contribuie la asimilarea notiunilor de schema corporala si lateralitate, spatiale si temporale (sus, jos, la stanga, la dreapta, cu fata, cu spatele, langa, după, primul, ultimul, etc.).

Scopul acestor activitati nu este numai acela de a dezvolta psiho-motricitatea, ci de a actiona asupra intregii personalitati a copilului, totul fiind subordonat perspectivei scolarizarii.

Asadar, aceasta joaca ce “pierde teren” în ultima vreme în favoarea TV-ului sau a jocurilor pe computer/tableta/ telefon, este foarte importanta în dezvoltarea copilului.

Încercati sa îi cereti copilului sa rezolve cu creionul pe hartie aceeasi sarcina pe care o rezolva pe tableta sau pe telefon si observati care este reactia.